Medulin, 6-8 septembrie 2011.

Pula, 7 septembrie 2011.

Complexul Plitvice (Nacionalni park Plitvička jezera), 9 septembrie 2011.

Parma. 2 septembrie 2011.

Milano. 3 septembrie 2011.

Timișoara. 11 septembrie 2011.

Sibiu. 12 septembrie 2011.

Brașov. 13 septembrie 2011.

Capul Aya (мыс Айя), regiunea Balaklava, Sevastopol, Crimeea, Ucraina. 5-10 septembrie 2009.

“Mals” – primul club în care am fost. Acolo am văzut pentru prima dată platane şi clubberi adevăraţi. Prima dată am văzut club cu două nivele – la primul etaj era House Arena, în subsol era Break Arena. Eram şocat. Nu ştiam că în Moldova exista aşa ceva. Intrarea era 3-5 lei cu flyer şi 7-10 lei fără.

Am început să vreau tare tare să fiu şi eu clubber. Mi-a plăcut la nebunie ce am văzut în Mals şi nu m-am liniştit pînă nu am aflat de “Hypnotic”. Hypnotic a fost unicul club (de muzică electronică) underground adevărat din Chişinău. La petrecerile lor puteai nimeri numai dacă erai membrul clubului. Membru puteai deveni numai dacă te recomanda alt membru.

Sunt sigur că în 2009 puţini ştiu ce-i asta Gabba Hardcore. Cu 12 ani în urmă în Hypnotic se organizau petreceri unde se punea numai acest stil de muzică.

În Hypnotic am auzit pentru prima dată de Dj Shahash, Dj Smyle, Dj Love, Dj Gray şi de prima domnişoară Dj – Nata.

Pe 9 mai ’98 pentru prima dată am stat într-un club pînă la 6 dimineaţa.

Atunci mai exista Radio D’OR şi emisiunea “Hippy Flow” cu Dj Shahash unde se băga doar jungle, breakbeat şi trip-hop.

Iniţial clubul se afla în subsolul unui bar (Ştefan cel Mare 184). Pe la sfîrşitul lui ’98 clubul a fost închis. Devenise prea popular. A fost redeschis în alt loc, însă nici acolo nu a supravieţuit mai mult de un an. Am umplut vreo două perne cu lacrimi, însă acum îmi dau seama că aşa era mai bine.

Cîteodată Hypnotic organiza petreceri Open Air în Aqua-Parc-ul din Ghidighici.

Cîteodată în Dance Club “Flagrant”.

Apoi se organiza doar o petrecere pe an – de revelion.

În 2005 a fost ultima… sau în 2006.

A mai existat un underground club “Podwal”. Doar am auzit de el, deoarece era un subsol unde se adunau mai mult prietenii proprietarului. Oricum, a marcat dezvoltarea culturii de clubbing din acea perioadă.

Dance Club “Flagrant” era alt club care găzduia petreceri de acest tip.

Pe malul iazului Ghidighici, în “Kamyshovyi Rai” (Камышовый Рай) am înţeles ce înseamnă Open Air.

La un moment dat, Dj Dooh (Oxide Clan) a venit cu ceva nou. Organiza petreceri în clubul Ozon din or. Hînceşti. Aduna 2-3 autocare de clubberi pe care-i ducea pînă în Hînceşti, mai rar şi înapoi.

Cîteodată acestea erau sponsorizate de partidul comuniştilor :)

Evident că din această listă nu poate să lipsească “Black Elephant”.

A mai existat clubul “La Victor” şi promo grupul “X-Play”.

Clubul “Diesel”.

Clubul “Ciornaia Karakatitza” (Чёрная Каракатица).

Clubul “Las Plamas”.

Clubul “Millenium” sau “XXI”.

Îmi pare rău că majoritatea pozelor de atunci sunt în calitate proastă.

Acum există Drive, Dom Michelle, Flamingo, Sargon, glamur, patos şi mulţi mulţi pozeri.

Despre Ţipova nu-i interesant de povestit. Trebuie de dus şi de văzut. De văzut ai multe şi o zi nu-ţi ajunge şi nici două. Maşinile de obicei le lăsăm în ograda mănăstirii după ce “te înţelegi” cu părintele Policarp. Părintele Policarp ne-a povestit că au fost cazuri de furt de oglinzi ale maşinilor lăsate de turişti în ograda mănăstirii. De fiecare dată am găsit oglinzile la locul lor. Posibil depinde de cît de bine te “înţelegi” cu părintele Policarp. Posibil măicuţele din mănăstire nu mai au nevoie chiar de aşa de multe oglinzi.

Prima şi cea mai populară cascadă. Traseul standard al turistului de rînd e pînă la această cascadă şi înapoi. Aici de obicei facem duşu de dimineaţă. Corturile le instalăm la 10-15 minute depărtare de această cascadă lîngă piatra dorinţelor. Da, este acolo şi piatra deorinţelor. Cel puţin aşa Dinu a spus. El singur cu ochii lui a văzut cum vreo 20 de turişti de rînd s-au apropiat de această piatră şi fiecare pe rînd se atingea de ea şi îşi punea cîte o dorinţă. În acel moment pe piatră erau vreo 2 sticle de vodcă, vreo 3 de bere şi nişte zacuscă. Dinu încă nu ştia că acea piatră era magică şi a decis că-i taman bună de pus pe dînsa vreo 2 sticle de vodcă, vreo 3 de bere şi nişte zacuscă. Ori Dinu nu ştie ceva, ori turiştii de rînd ştiu ceva ce nu ştie Dinu.

Un loc mai puţin popular e Oraşul Păsărilor. Nu ştiu de unde vine denumirea. Aşa-i zice Dinu, aşa-i zicem şi noi. Pe drum spre Oraşul Păsărilor sunt mai multe cascade.

Nu tare multe.

Da nici puţine.

În afară de acele multe cascade mai sunt şi mulţi aluni cu multe alune. Dacă nimereşti taman atunci cînd alunele sunt numa bune de mîncat… ehehey…

În Oraşul Păsărilor de obicei toţi au dorinţa de a se căţăra pe stînci. Ne temem dar ne căţărăm.

Oraşul Păsărilor tot are cascadă. Nu am văzut nici o pasăre să facă baie în cascadă. În general păsări acolo nu-s.

Da Artur se bagă sub cascadă.

Aşa se vede Oraşul Păsărilor de pe aripile unui graur.

Turistul de rînd nu merge mai departe de Oraşul Păsărilor. E mai greu de ajuns. Iniţial creadeam că nu vom găsi nimic interesant mai departe. Ne-am înşelat.

Nu ştiu de unde s-au luat dar sunt multe peşteri. Aici Ion Druţă trosne fete după dansuri (matincă). Satul Horodişte e peste deal.

Noi n-am trosnit nimic. Am căutat fetele celea dar nu le-am găsit.

Un punct strategic – izvorul. Lîngă izvor am găsit urmele unei vizite a “inoplanitienilor“. Sau poate aici au avut loc filmările unui epizod Dom2?

Am fost de trei ori, dar încă nu am reuşit să ne căţărăm pe toate stîncile. Îs multe şi toate diferite.

Turistul de rînd nu pleacă din Ţipova pînă nu vizitează vechea mănăstire unde Ştefan cel Mare o trosne pe Maria Voichiţă (matincă).

Ei, cred eu că arăta mănăstirea asta mai romantic pe timpul lui Ştefan cel Mare. Maria Voichiţă nu era acasă.

Înapoi drumul e mai greu. Mai mult de mers la deal. Bagajele în schimb sunt mai uşoare cu 35 litri de bere. În general, în Ţipova nu oboseşti. Aerul e foarte foarte curat. Liniştea e cea mai linişte din toate liniştile. Ioghinii zic că acest loc emană o energie mai specială.

Despre răsăritul de pe malul Nistrului chiar nimic nu vă spun.

Am avut ocazia să vedem cum s-au unit cele trei insule.

Câteodată apa devine foarte limpede. Eeeehhh… ş iaca te culci aşa la mijlocul râului şi urmăreşti peştişorii care înoată pe lîngă tine.

Câteodată… ba chiar mai des decât câteodată, când apune soarele (da şi dimineaţa tot)… ap culorile, culorile…

Flăcăii din sat, reveniţi de prin Moscovi şi Italii, se adună duminică pe plajă şi joacă fotbal. Nu ne-am bătut niciodată cu ei, dar fiţi atenţi, ei îs foarte răi! Gîndiţi-vă de două ori înainte să vă porniţi! Câteodată mai vine şi câte un ţap. Cam tot atât de periculoşi ca şi flăcăii!

Cîteodată… nu… o dată (sau de două ori)… sper să fie câteodată… se găsteşte câte o fată bună din sat, care dimineaţa vine pe plajă cu un braţ de plăcinte fierbinţi numa numa scoase din cuptor. Normal că vine numai în caz că aţi servit-o cu frigărui (sau, who knows ce i-aţi mai făcut) seara precedentă.

Câteodată Pavel se crede fotograf. Îi place mult să facă panorame. Cîteodată i se primeşte.

Din moment ce treci de or. Anenii Noi, încep să răsară o mulţime de peisaje (cu sau fără Nistru) care-ţi bucură ochii. Pe un deal de lîngă s. Speia ne oprim obligator de fiecare dată, deoarece nu am mai văzut Nistru să şerpuiască aşa cum o face aici.

De obicei mergem cu maşina, 5-6 persoane pe 2-3 zile, însă ultimul timp au început să apară tot mai mulţi doritori, majoritatea după ce văd pozele. După cum ziceam, corturile le instalăm chiar pe mal, apa o luăm de la o fîntînă din sat, mîncarea o facem la foc.

Spaţiu ajunge pentru toţi, principalul e să nu lăsaţi gunoi în urma voastră, că ajunge şi gunoiul pe care-l lasă cei din sat. Vineri şi sîmbătă oameni nu prea observi, însă duminică e ziua picnicurilor şi se face impresia că pe mal vine tot satul. Instalăm corturile destul de departe de “plaja centrală”, încît să nu ne deranjeze “aborigenii”.

Cu cît mai mult te îndepărtezi de sat (indiferent în care direcţie, de-a lungul rîului), cu atît mai multe peisaje noi şi diferite descoperi.

De cîteva ori am încercat să pescuim, însă fără mari succese. În schimb, localnicii pescuiesc şi ziua şi noaptea. Într-o noapte, stînd lîngă foc, am observat o luminiţă care plutea pe apă. Fiind ameţiţi de aerul curat din acea noapte, fiecare venea cu teoria lui despre provinienţa şi scopul apariţiei acelei luminiţe: începînd cu extratereştri şi finisînd cu o motocilcetă care a căzut în apă. De fapt erau doi pescari într-o barcă, care încercau să prindă somni cu o lanternă şi o suliţa. Un localnic ne-a povestit despre un somn de vreo 3-4 metri, pe care pescarii au încercat să-l prindă cu o furcă, însă furca s-a rupt şi somnul a scăpat cu tot cu o bucată de furcă înfiptă în el.

Primul lucru pe care-l vezi, dacă te trezeşti pe la 6 dimineaţa:

Dacă tot atunci te întorci spre dreapta:

Spre stînga:

Sub nas:

Cine nu se satură de somn noaptea, doarme pe plajă. Atrageţi atenţie la “calitatea” nisipului!

Erau idei să mergem cu corturile, însă încă nu suntem pregătiţi pentru asta. Am dormit în sat, într-o căsuţă ce se află chiar pe malul Nistrului.

Am simţit multe din frumuseţile vieţii de iarnă într-un sat din R. Moldova, unul din acestea fiind drumurile.

Ne-am primblat pînă la locul unde de obicei instalăm corturile, să vedem plaja şi insulele.

Plaja nu am văzut-o deoarece era sub apă, în loc de insule am găsit o mulţime de copaci în mijlocul rîului.

Cam aşa arăta această insulă vara:

Iarna:

Vara:

Apa a crescut mult.

Am vrut să ne primblăm vreo 3km pînă la o pădure însă ne-am limitat cu căţăratul pe un copac.

Am mîncat frigărui, am privit Eurovision şi am dormit muuult.

A început totul în septembrie 2006, cînd prietenii mei au decis să meargă (fără mine, eu fiind prin Bucureşti dacă nu mă înşeală memoria) cu corturile undeva pe malul Nistrului şi nu la Vadul lui Vodă oriunde dar lîngă s. Puhăceni din raionul Anenii Noi. Cu ideea a venit Pavel, care avea buneii în acel sat şi cunoştea bine locurile.  Îmi povesteau ei că le-a plăcut la nebunie şi că trebuia neapărat de repetat. A fost posibil numai în vara lui 2007, cînd m-am îndrăgostit şi eu de acel loc. Am descoperit un alt fel de Nistru, pe care nu-l mai cunoscusem pînă atunci şi mi-am promis că nu mai merg niciodată la Vadul lui Vodă.

Se zice că este cel mai frumos loc de pe cursul Nistrului din R. Moldova. Prin ’70 aici veneau să se odihnească oameni din toate colţurile fostei URSS.

În mijlocul rîului stau două insule mari acoperite cu copaci. Datorită lor, rîul este despărţit în două părţi: una cu apa maxim pînă la brîu şi alta adîncă.

De fiecare dată cînd veneam locul arăta altfel. Apa ba scădea, ba se ridica, apăreau insuliţe noi, se uneau altele mai vechi, plaja îşi schimba forma… da, este şi plajă cu nisip super curat, care aş zice că e chiar mai bun decît nisipul de pe unele litoraluri.

Apa de obicei este curată şi foarte caldă pentru un rîu.

Corturile le instalăm chiar pe mal, puţin mai departe de sat unde e mai puţină lume şi gălăgie.

Frigărui la grătar, o bere, foc, chitară… ehhh…

Acestea au fost câteva poze făcute în 2007. În 2008 am mers des, am făcut mai multe poze, dar despre asta voi mai scrie altă dată.